ANIMA NEWS - Căderea regimului lui Bashar al-Assad în Siria semnalizează o schimbare majoră în peisajul geopolitic al Orientului Mijlociu. Evenimentul marchează prăbușirea „axei rezistenței” conduse de Iran, un proces care, deși poate părea brusc, s-a conturat în timp. Fuga lui Assad din Siria, un moment cu implicații istorice, indică o perioadă critică pentru Teheran și pentru alianțele sale regionale.
Rebelii suniți, cunoscuți sub numele de „Hayat Tahrir al-Sham”, au reușit să înfrângă regimul Assad, tăind astfel liniile de aprovizionare ale Hezbollah, principala extensie militară a Iranului în regiune. Această lovitură semnificativă a fost posibilă după ce Hezbollah a acceptat un armistițiu în noiembrie, urmând o înfrângere importantă suferită în fața Israelului.
Decizia Hezbollah de a se retrage a subminat obiectivul său inițial, stabilit odată cu intrarea în conflict pe 8 octombrie 2023.
Un alt element cheie al acestui context geopolitic a fost decizia Iranului de a evita represalii semnificative împotriva atacurilor israeliene din 26 octombrie. Această ezitare contrastează puternic cu retorica liderului suprem, Ali Khamenei, care promisese un „răspuns zdrobitor”. Însă, eșecurile aliaților Iranului din Irak și Yemen de a pătrunde sistemele de apărare aeriană ale Israelului au contribuit la acest calcul strategic precaut.
Pe lângă pierderea Siriei, Iranul se confruntă și cu declinul influenței sale strategice în fața acțiunilor decisive ale Israelului.
Deși timp de decenii Teheranul s-a bucurat de succes în războiul neregulat – de la crearea Hezbollahului în 1982 până la extinderea influenței sale în Irak după căderea lui Saddam Hussein – actualele eșecuri scot la iveală vulnerabilități majore.
O greșeală strategică fundamentală a Iranului a fost încălcarea unuia dintre principiile de bază ale războiului neregulat: evitarea conflictelor directe pe câmpul de luptă convențional.
Atacul din 7 octombrie reprezintă, astfel, o decizie greșită a unei entități mai mici de a provoca militar un adversar mult mai puternic.
Concluzionând, Orientul Mijlociu vede acum Iranul și „axa rezistenței” sale ca pe un „tigru de hârtie”.
Prăbușirea regimului Assad și schimbările strategice din Siria sunt doar începutul unei noi realități în regiune, una care redesenează balanța de putere și confirmă poziția dominantă a Israelului. (Anima News)
0 Comentarii